Anghinare
Anghinarea creste bine pe soluri nisipoase, profunde, bine dreate, bogate in humus. Este sensibila la temperaturi sub 0oC si ca urmare necesita protejarea in cursul iernii cu diferite materiale. De la Anghinare folosim frunzele, care contin derivati ai acizilor polifenolcarboxilici.
In frunzele acestei specii au fost identificate urmatoarele substante: compusi fenolici (2,0 %): acid dicafeoil-quinic, acidul 3-cafeoil-quinic, acvidul cafeic, acidul clorogenic, acidul criptoclorogenic si acidul neoclorogenic, alaturi de care s-au identificat taninuri, steroli , triterpene, sesquiterpene , guaianolide si o sapogenina steroidala. Gustul amar al frunzelor este determinat de prezenta lactonelor sesquiterpenice (0 – 4 %).
In 100 gr. de tesut gasim urmatoarele vitamine: 8 mg acid ascorbic, 0,9 mg nicotinamida, 0,21 mg acid pantotenic, 0,2 mg tocoferoli, 0,14 mg tiamina, 0,07 mg piridoxina, 0,03 mg acid folic si 0,03 mg riboflavina. Continutul de minerale din 100 gr. de tesut comestibil este urmatorul: 385 mg potasiu, 95 mg fosfor, 47 mg calciu, 43 mg sodiu, 43 mg clor, 31 mg magneziu, 21 mg sulf, 1,3 mg fier, 0,50 mg zinc, 0,36 mg mangan, 0,35 mg bor si 0,20 mg cupru.
Actiune farmacologica: Coleretica, colagoga, hepatoprotectoare (datorita derivatilor cafeici), tonic amara (cinaropicrina si derivati), scade concentratia lipidelor totale si a colesterolului (cinarina), diuretica (flavone), antialergica prin inhibarea complementului seric (cinarina), febrifuga, bacteriostatica fata de Salmonella, Staphylococcus si Proteus.
Utilizare: Insuficiente hepatice si renale, alergii pe fond hepatic, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, obezitate, ateroscleroza, reumatism.
