Ceai de pelin
Pelinul (Artemisia absinthium) datorita principiilor sale amare, ca uleiul eteric, este folosit inca din antichitate ca planta medicinala. Planta se recolteaza incepand cu luna iunie, de la ramurile cu frunze la varfurile inflorite, cu exceptia radacinii. In medicina, este un bun antiseptic si antidiareic.
Poate fi administrat sub forma de ceai, pulbere, tinctura, sirop, infuzie combinata sau macerat la rece, plasturi.
Intern, stimuleaza secretiile gastrice, are actiune diuretica si laxativa. Se prepara ceaiul din 1-2 lingurite de planta peste care se toarna o cana de apa clocotita si se beau 2 cani zilnic, inainte sau dupa masa. Este indicat in anorexie, viermi intestinali, febra, senzatie de voma, dureri de cap, lipsa de aciditate gastrica sau inflamatii cronice ale aparatului digestiv.
Extern, este un bun dezinfectant, trofic si antihelmintic. Se fac spalaturi cu infuzie concentrata de pelin (3 lingurite la o cana de apa) si bai de sezut in caz de infectii genitale (candidoze, vaginite), oxiuri si hemoroizi, avand efect cicatrizant si de reducere a inflamatiilor.
Plasturii cu pelin se aplica pe locurile afectate in caz de reumatism, entorse si luxatii. Baile de sezut cu pelin ( 5litri infuzie de pelin la o cada cu apa) au efect antiinflamator si antiinfectios, fiind recomandate in anexita, amenoree, contra reumatismului si paraliziei.
Pelinul este contraindicat femeilor insarcinate sau celor care alapteaza, in cazul afectiunilor nervoase sau intestinale iar tratamentul cu pelin nu trebuie sa depaseasca 2 saptamani.
