Formulele:

1) Flori de galbenele - Sunatoare - Coada-soricelului - Troscot - Tintaura - Anason - Coriandru
2) Flori de coada-soricelului - Flori de galbenele - Flori de musetel - Radacina de odolean - Menta - Papadie

Florile de galbenele au rolul de a vindeca ulceratiile produse pe mucoase si de a distruge anumiti microbi. Datorita acestei proprietati ele micsoreaza inflamatiile si inlesnesc procesul de crestere a tesuturilor. Sunatoarea calmeaza durerile, opreste diareea. stimuleaza digestia. Este un bun dezinfectant in colitele invechite si cronice. Coada-soricelului si musetelul, pe langa o puternica actiune antiseptica, linistesc durerile si ajuta la eliminarea gazelor care dau stari de balonare stomacului. O octiune asemanatoare au anasonul si coriandrul. Troscotul este un bun astringent. iar impreuna cu tintaura ajuta la marirea poftei de mancare si in acelasi timp, la tonificarea stomacului.

Celelalte plante ce intra in compozitia ceaiurilor gastrice ca: menta. papadia si valeriana pe langa proprietatile antiseptice. au rolul de a calma spasmele ce provoaca dureri in gastrite, colite, ulcere etc., produc o usoara anestezie a mucoasei gastrice.

Se recomanda a se bea doua-trei ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale, alternand ceaiul gastric nr. 1 cu nr. 2.

Datorita indepartarii de la nevoile energetice si naturale, modul de alimentatie al oamenilor s-a modificat substantial. O cauza a aparitiei diabetului este consumul de calorii in exces si modul de viata sedentar.

Acesta poate aparea insa nu numai in urma consumului excesiv de dulciuri, ci si a grasimilor. Oamenii mai cred insa ca zaharul este principala cauza, neglijand astfel si celelate aspecte. Exista si asa numitul diabet 2, care apare in urma consumului excesiv de grasimi si a obezitatii.

Planta are un miros placut de lamaie, datorita unui ulei volatil bogat in citral, citronelal, geraniol, linalol, care se gaseste localizat in frunze. Pe langa ulei, frunzele mai contin tanin si o rezina amara.

Extern, planta se foloseste sub forma de bai, care ajuta la vindecarea ranilor, avand proprietati cicatrizante si antiseptice. Aceasta actiune se mareste prin adaugarea de arnica, muguri de plop si cimbrisor. In compozitia ceaiurilor aromat, contra colicilor, anticolitic si laxativ se afla si roinita.

In unele tari se foloseste ca salata, aromatizant in sosuri si la prepararea lichiorurilor.

Salvia este un bun antiseptic, folosindu-se, singura sau amestecata cu musetel si capsule de mac, in abcese dentare si amigdalite, sub forma de gargara. Fiertura facuta din acest amestec ajuta la vindecarea ranilor cu puroi si ulceratiilor pielii. In gingivite sangerande, abcese dentare, afte bucale, ceaiul de salvie, la care se adauga radacina de cerentel, grabeste vindecarea. Pentru gargara sau bai se foloseste o infuzie mai concentrata din 5 - 9 frunze la 100 ml de apa.

Frunzele de salvie intra in compozitia ceaiului antiastmatic si pentru gargara. Infuzia de salvie sub forma de comprese combate seboreea fetei.

Frunzele sale - Folium Salviae - contin ulei volatil, tanin, principii amare (picrosalvina), substante esterogene, rezine, gume etc. Ceaiul din frunze de salvie are actiune antisudorifica, recomandandu-se pentru a opri transpiratia nocturna a tuberculosilor. Nu se recomanda mamelor care alapteaza, deoarece micsoreaza cantitatea de lapte. In bolile ficatului mareste secretia bilei.

Inflamatiile gastrointestinale urmate de flatrulenta (balonari) sunt influentate in bine de salvie. In diabetul zaharat, menstruatii neregulate, circulatia defectuoasa a sangelui, stari de nervozitate, ceaiul de salvie aduce ameliorare.

Ceaiul de rostopasca se recomanda si in tusea spastica. Rostopasca, asociata cu sunatoare, coada-soricelului, menta, turita-mare, da un ceai cu efect curativ in boli de ficat.

Ceaiul, una dintre cele mai populare si revigorante bauturi din lume are o istorie impresionanta. Prin intermediul acestei carti, maestrul Lam reinvie legendele din jurul acestei minunate bauturi chinezesti, aratandu-ne cine a descoperit ceaiul, cum si-au dobandit numele diferitele soiuri de ceai si cum s-a raspandit aceasta cultura in intreaga lume. El explica si complicatul proces al cultivarii diverselor soiuri de ceai si al pregatirii frunzelor pentru infuzie.

• Redescoperiti arta simpla a relaxarii in fata unei cesti de ceai.
• Invatati sa puneti in practica ceremonia traditionala ca sa obtineti cel mai bun ceai si ca sa va schimbati pentru totdeauna impresia despre acesta.
• Descoperiti gusturile subtile si aromele delicate ale diferitelor ceaiuri.
• Urmariti pasionanta istorie a ceaiului din 2700 i.Hr. pana azi.
• Descoperiti proprietatile curative ale ceaiului puse in lumina de cercetarile stiintifice actuale.
• Tratati bolile comune cu una dintre cele 20 de retete traditionale de ceai.

Pret 24 RON (TVA inclusa) - Cumpara acum!

Coditele, care au actiune diuretica, se folosesc sub forma de ceai, care se prepara astfel: un pumn de codite se fierb intr-un litru de apa timp de o jumatate de ora. Ceaiul se indulceste si se bea caldut in cursul unei zile.

Frunzele de merisor, de mesteacan, de coada-calului si semintele de macese maresc actiunea diuretica a coditelor de cirese si visine.

Datorita taninului, ceaiul de codite de cirese si visine are proprietati astringente, recomandandu-se in diaree. Intra in compozitia ceaiului diuretic.