Sunatoarea
Sunatoarea (Hypericum perforatum), cunoscuta si sub denumirea de pojarnita, este o planta medicinala cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Planta perena, se regaseste atat in zonele de deal cat si la campie, la marginile padurilor, fiind recoltata vara, atunci cand infloreste, din lunile iulie pana in septembrie. In scop medicinal se folosesc partile superioare cu frunze si flori (de o culoare galben-aurie), inlaturand tulpina lemnoasa.
Principiile active regasite in sunatoare, precum uleiul volatil, acidul cafeic, ascorbic, clorogenic, hipericina si taninuri, confera plantei proprietati benefice pentru sanatate.
Sunatoarea poate fi folosita sub forma de ceaiuri, uleiuri, tinctura sau bai. Ceaiul de sunatoare se obtine prin oparirea unei linguri de plante cu o cana de apa fierbinte, acoperindu-se cateva minute. Dupa ce se strecoara, se beau 2-3 cani pe zi, avand efect decongestionant, antiseptic, de inlaturare a tulburarilor menstruale, gastrita, sub forma de gargara in caz de gingivita sau abcese.
Uleiul de sunatoare este folosit cu succes in tratarea ranilor, hematoamelor, inflamatii ale ganglionilor iar aplicat prin masaj sau frictionare ajuta in cazul durerilor de spate, reumatism, sciatica, colici, alergii si contra arsurilor solare.
Baile de sezut vor avea o durata de 20 de minute si se pregatesc dintr-o galeata de sunatoare peste care s-a turnat apa rece. Dupa ce se lasa sa stea asa o zi, continutul se da in clocot, adaugandu-se la apa de baie.
Planta este recomandata si in cazul bolilor digestive si stomacale (diaree, colita, gastrita), inflamatii ale cailor bronhice si genito-urinare, depresii.
